Acasă > Blogging, Social, Utile > Puterea interioara. Gustul victoriei vs Amaraciunea esecului

Puterea interioara. Gustul victoriei vs Amaraciunea esecului

Niciodată nu știm cât de puternici suntem până nu intrăm în ring. Mulți ne credem puternici dar atunci când provocarea vine, cădem în prima rundă. Apoi stăm și ne întrebăm: încotro? uitând că izvorul puterilor noastre suntem chiar noi. Acolo unde există încrederea, dorința și credința că poți trece peste toate, există reușită, dar unde neîncrederea acaparează ființa, este mai mult decât normal să nu existe nici speranța de a vedea luminița de la capătul tunelului.

 

Nu sunt în măsură să dau sfaturi nimănui. Consider că fiecare face sau trebuie să acționeze așa cum simte, dar sunt momente în care trebuie să îmi exprim sprijinul față de cei dragi mie.

Așadar, ceea ce citești acum pornește de la dezolarea și tristețea pe care un om drag mie o simte în fiecare zi. Încearcă să lupte și să țină fruntea sus dar greutatea sufletului apasă atât de tare ființa ei încât nu mai crede că există speranță la ceva mai bun. Cred că cel puțin o dată în viață fiecare ne-am confruntat cu o povară mare pe suflet, ce ne chinuia existența și care, precum un fum gros și negru, ne împiedica să vedem adevărata față a lucrurilor.

Atunci când tu nu vezi bine, deoarece ceața gândurilor e densă, ascultă-i pe cei care te iubesc cu adevărat și lasă-i să-ți călăuzească pașii spre lumină. Și nu uita că, familia ta trebuie să fie absolutul a tot ce există pe lumea aceasta. Sunt cazuri și cazuri, dar atunci când ai fost binecuvântat cu o familie frumoasă care te-a sprijinit și ți-a fost alături tot timpul, necondiționat, iubește-ți familia și ai grijă de ea, pentru că într-un final sângele celor ce ți-au dat viață îl porți în vene și îl vei transmite mai departe.

E atât de ușor să ți se spună „nu există rezolvare pentru problemele tale” dar e atât de grav când tu crezi în vorbe. Cuvintele ne pot bucura la fel de ușor pe cât ne pot răni. Mai mult, cuvintele ce rănesc ne rămân în gând, în timp ce vorbele frumoase se uită. Și atunci ce e de făcut? E simplu. Trebuie să crezi. În ce? În ce dorești, dar mai cu seamă în ceea ce îți dorești.

Tot spunem câte descoperiri s-au făcut de-a lungul timpul, mai ales în zilele noastre. Avem telefoane performante, ajungem în doar câteva minute dintr-o țară în alta, dar uităm esențialul: toate acestea s-au realizat pentru că cel ce le-a creat a crezut în dorința, în planul său. A fost statornic și nu a cedat. A muncit enorm, dar a fost și răsplătit pe măsură.

Atunci, să începem cu primul element: dorința. Este chiar atât de greu să ne dorim ceva? Chiar dimpotrivă. Acum poate ne dorim un pahar cu apă, o ciocolată caldă sau o placă video mai performantă. Ajungem să obținem toate acestea dacă: mergem până la robinet sau la sticlă să ne umplem paharul, dacă ne cumpărăm și preparăm ciocolata caldă și dacă muncim pentru a ne achiziționa placa video. Principalul este că noi ne punem pe noi în mișcare pentru a obține cele dorite. Există inițiativa.

Statornicia sau perseverența. Doar un om care va ști să aibă răbdarea de a-și vedea planul dus la bun sfârșit va avea și de ce să se bucure la final. Dacă azi tu vei încerca să faci clătite și vor ieși teribile la gust, să nu mai vorbim de aspect, și nu te vei mai strădui să mai faci alte clătite, tot ce ai făcut până în momentul gustării clătitelor va fi doar o risipă de energie. Dar dacă vei încerca și mâine și poimâine si… până în acea zi când le vei pregăti perfect atunci, în acea zi magnifică a reușitei vei avea zâmbetul pe buze și nu gustul amar al eșecului. Depinde de tine ce îți dorești și cât de puternică e dorința ta. Pe lângă acestea mai trebuie să fii conștient de lucrurile pe care va trebui să le sacrifici pentru a-ți atinge scopul.

Munca. Munca e un element foarte important. Și nu mă refer la munca fizică. E munca aceea care rodește uneori repede, în timp ce alteori te lasă să-i aștepți roadele. Cât de mult vei munci depinde tot de tine. Ține de conștiință și dorință. Nu mulți au tăria de a munci chiar dacă nu primesc răsplăți imediate. Se dezolează, își iau jucăriile și pleacă. În societatea de astăzi nu toți cei care au multe au și muncit mult, dar dacă vă uitați în jurul vostru, există o mare diferență între cei care au avut noroc și cei care au tras din greu pentru avuția lor. Privind și din punct de vedere personal, pot spune cu mâna pe suflet că niciodată orice aș fi realizat nu a avut o pondere atât de mare ca și când am făcut eu cu mâna mea lucrurile. Când vă îndoiți de acest lucru uitați-vă la un copil mic. Observați atent cât e el de fericit când reușește să își ducă singur la gură mâncarea din farfurie spre deosebire de momentele în care a fost ajutat.

În clipele grele nu ar fi rău să ne întoarcem la momentele simple ale vieții și să observăm câtă bucurie era pe fețele noastre când venea Moș Crăciun și ne aducea o ciocolată, o mașinuță și o căciuliță tricotată de mâinile mamei, spre deosebire de ziua de azi când ne putem cumpăra orice, dar nimic din ceea ce ne cumpărăm – uneori – nu ne mai face fericiți.

A mai rămas un element pe care nu l-am pomenit și anume lupta. Noi prin firea noastră suntem niște luptători. Nu trăim în jungla amazoniană dar trăim într-una mult mai periculoasă. Lupta pentru supremație e tot mai vizibilă. Și atunci ca să supraviețuiești trebuie să lupți. Unii se enervează pe câte un semen și îi dă în cap. Alții când simt că nu mai pot duce crucea se sinucid. Unii ajung în spitale de psihiatrie, iar alții merg înainte. A merge înainte e tare greu în unele situații, dar atunci trebuie să te impulsionezi și să îți dai ție toate motivele pentru care trebuie să lupți și să mergi înainte. Iar după ce ți-ai dat motivele, atunci din acel moment trebuie să și crezi în ele pentru că dacă tu nu crezi în tine și în puterea, dorințele și ideile tale atunci cine o va face? Eu, care nu te cunosc sau poate chiar dacă te cunosc nu pot să te ajut. Atunci trebuie scoasă artileria grea a luptei și a motivației. Și trebuie utilizată până la capăt ținând cont – tot timpul –  de scopul/locul/starea pe care vrei să o atingi.

E foarte important să știi care ți-e destinația. Atunci când știi în care gară trebuie să ajungi își mai rămâne să alegi doar ruta.

Iar după toate acestea, mai rămâne finalul. Care poate fi pozitiv sau negativ. Depinde cât de mult ți-ai dorit să faci clătitele alea. Sper să-ți iasă delicioase încât să poți face un întreg brand al clătitelor. Îți poți doar imagina ce bucurie ar fi în inima ta când ai reuși asta? Și când te vei uita în urmă vei putea spune tot cu bucurie: a meritat. Și dacă ar fi să o iau de la capăt nu m-ar deranja. Pentru un asemenea succes merită să faci zilnic clătite. 

Se spune că lucrurile nu sunt întotdeauna negre sau albe. Pot fi și gri dar și colorate. Eu spun că totul depinde de cât de mult îți dorești, ce îți dorești și cât ești dispus să lupți pentru cauza ta, iar la final pot fi două verdicte: Ai câștigat sau Ai pierdut!

Închei spunând persoanei dragi căreia îi și dedic aceste gânduri: Cristina, puterea e la tine. Depinde de tine dacă vei face uz de ea. Mulți încearcă, puțin reușesc, dar eu am încrederea că vei reuși. Iar sprijinul meu e necondiționat. Întotdeauna. Și nu uita Nimeni niciodată nu îți va putea face mai mult rău decât tu, ție însăți. 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: